În pofida faptului că este unul dintre cele mai controversate subiecte la momentul actual,acest domeniu mi-a stârnit curiozitatea cu câțiva ani în urmă,uurmare a unei prime cărți citite,considerată de mine până în ziua de azi drept una dintre operele în care este redată optim condiția femeii într-o țară de origine musulmană,și anume „Numai cu fiica mea”.În cursul anilor de școală studiem religia islamică,însă într-un mod,de regulă,plictisitor și care nu ne captează atenția,și susțin această idee din proprie experiență.Așa că m-am decis să vă prezint, așa cum am înțeles eu în puținii ani în care m-am informat despre acest lucru,câteva detalii despre cum este văzută și ce atribuții are femeia în țările Orientului Mijlociu.Țin să precizez că majoritatea informațiilor le-am regăsit în paginile cărților lecturate,atât ale autobiografiilor,cât și ale romanelor savuroase.
Pentru început,condiția femeii musulmane diferă,în mici detalii,în funcție de țara de care vorbim,sau de zona geografică,întrucât știm că religia musulmană nu este prezentă doar în Asia,ci și în Africa.Ca să vă dau un exemplu,în unele părți ale Africii,spre deosebire de cele din Asia,legea islamică a ajuns să se contopească cu tradițiile autohtone,iar astfel femeia a căpătat drepturi mai numeroase în ceea ce privește căsătoria,ba chiar și divorțul.
O carte care m-a fascinat încă din primele pagini legată de femeile din continentul african,o reprezintă《 Necredincioasa 》scrisă de Ayaan Hirsi Ali.Ca să descriu conținutul cărții în câteva fraze,fără a da spoilere,vă pot spune că acest roman prezintă în plan inițial o familie nomadă din Kenya în care a crescut eroina cărții și condițiile dure pe care le-a avut de îndurat pentru a respecta legea islamică.Totodată,cartea prezintă și momentul în care personajul principal fuge din țara natală,primește dreptul la educație și începe lupta de emancipare a femeilor crescute în religia musulmană.Recomand această operă oricui dorește să își îmbogățească cunoștințele legate de această temă și oricui își dorește ca imaginația să îi fie purtată prin numeroase locuri și stări de spirit.
Referitor la viața socială a femeilor, cercul acestora este destul de restrâns,fiind acceptate doar prietenele și unii membri ai familiei.Fiind excluse din principalele domenii publice,acestea au fost excluse,implicit,și din viața religioasă,fiindu-le restrânse numeroase drepturi,un exemplu concret fiind locul de rugăciune diferit al femeilor în raport cu cel al bărbaților.
În ceea ce privește îmbrăcămintea,aceasta reprezintă un element fundamental în această religie,ce denotă statulul social și familia de proveniență.Prin purtarea vălului,se constituie identitatea culturală și religioasă și este evidențiată loialitatea femeii față de religia islamică.
O altă carte ce mi-a captat interesul este《Cel care mă așteaptă 》de Parinoush Saniee și care prezintă în detaliu drepturile restrânse ale femeii,dar și rolul său în societate.Nu vă ofer multe detalii întrucât nu pot aduna în câteva fraze un subiect atât de captivant,însă vă pot garanta că în paginile acestei opere veți regăsi și o poveste de dragoste interzisă savuroasă în țara în care nerespectarea legii și orânduielii islamice atrage după sine consecințe grave ce pot schimba radical destine.
Două autobiografii,pe cât de realiste,pe atât de fascinante, în strânsă legătură una cu cealaltă,sunt《Numai cu fiica mea 》de Betty Mahmoody și《Numele meu este Mahtob》de Mahtob Mahmoody.Cele două sunt scrise de o mamă și fiica acesteia în urma unei experiențe traumatizante petrecute în statul islamic Iran.Un detaliu pe care vi-l pot dezvălui,pentru a vă face o idee despre subiectul cărții,constă în faptul că cele două rămân prizoniere în Iran pentru o lungă perioadă de timp,în urma unei vacanțe care ar fi trebuit să dureze doar două săptămâni.Țin să menționez faptul că,pentru mine,aceste cărți au fost primele care mi-au stârnit pasiunea pentru viața si cultura celor din Orientul Mijlociu și care m-au făcut să îmi doresc să descopăr tot mai multe lucruri
Trecând în alt stat ce mi-a captat atenția,Pakistan,sunt sigură că majoritatea dintre voi cunoașteți cazul celebrei Malala,fata care a refuzat să-și plece capul în fața talibanilor și care a fost pe cale să plătească cu prețul vieții dorința de educație.Trebuie menționat,în același timp,și faptul că Malala a fost nominalizată pentru a primi premiul Nobel pentru pace ca urmare a curajului și a ambiției de a primi o educație.😊
Sper că prin puținele detalii pe care vi le-am dezvăluit v-am stârnit curiozitatea și îmi doresc să parcurgeți măcar o lectură dintre cele de mai sus,asta în cazul în care nu ați făcut-o deja.😉
P.S: voi reveni curând cu o recenzie a unei cărți nu foarte cunoscută,scrisă de un autor român,însă care merită un prestigiu mult mai însemnat.
Moon&Coffee 